Dispozitivul PET / CT oferă atât informații metabolice cât și informații anatomice intr-o singură examinare. Informațiile obținute prin PET / CT s-au dovedit a fi mult mai precise în evaluarea pacienţilor cu boli maligne cunoscute sau suspectate.
Indicațiile pentru examinarea PET/CT includ, dar nu sunt limitate, următoarele:
Evaluarea unei anomalii detectate de către o altă metodă imagistică, pentru a determina nivelul metabolismului şi probabilitatea de malignitate;
Localizarea unei tumori primare atunci când boala metastatică este descoperită ca primă manifestare de cancer; Stadializarea pacienţilor cu boli maligne cunoscute;
Monitorizarea răspunsului la tratament asupra unei neoplazii cunoscute;
Evaluarea metabolică bolii reziduale care prin metode imagistice convenționale se prezintă ca tumoră sau inflamaţie post-tratament, fibroză, sau necroză;
Detectarea recurenţelor, în special în prezenţa de markeri tumorali crescuți;
Aprecierea leziunilor greu accesibile biopsiei; Planificarea radioterapiei; Asistare în planificarea tratamentului. ( IAEA HUMAN HEALTH SERIES No. 9, APPROPRIATE USE OF FDG-PET FOR THE MANAGEMENT OF CANCER PATIENTS) Esenţa metodei constă în marcarea unor substanţe biologic active (de ex. glucoză, aminoacizi, ligandoreceptori etc.) cu izotopi ce emit pozitroni (C11, F18, N13, O15), după care materialul marcat (trasorul) este introdus în organismul pacientului , urmând a se stabili imaginea distribuţiei acestuia. Dezvoltarea tehnicii semnalării urmelor izotopice şi utilizarea ei clinică se leagă de numele omului de ştiinţă maghiar György Hevesy, premiat în 1943 cu Premiul Nobel.

este, în general intre 4 – 7 mCi (148 – 259 MBq) la adulți și direct proporțional cu greutatea corporală inferioară și IMC (si cel puțin 1 mCi- 37 MBq) la copii. Caracteristica comună a izotopilor PET cel mai frecvent utilizați este aceea că au un timp de înjumătățire foarte scurt (20 -110 minute), prin urmare, prin utilizarea lor, pacienții primesc o doză de radiație mai mică comparativ cu alți izotopi medicali cu timp de injumatatire mai mare. Teoretic, orice moleculă care participă la metabolismul organismului viu poate fi etichetată cu izotopi PET, cu toate acestea în practică există unele limitări, în cea mai mare parte de natură chimică. Cu ajutorul metodei PET, pot fi vizualizate aproape toate procesele biochimice, fiziologice, respectiv distribuția activității în organism poate fi determinată cantitativ. Cel mai frecvent utilizat radiofarmaceutic este fluoro-deoxiglucoza (FDG), un analog de glucoză, în care izotopul F18 a fost legat covalent. Creșterea consumului de glucoză este o caracteristică a majorității cancerelor. Diagnosticul afecțiunilor oncologice cu FDG-PET este o practică clinică de câteva decenii în întreaga lume, fără apariția reacțiilor alergice sau a oricăror altor efecte secundare datorate naturii fără purtător al produsului radiofarmaceutic. FDG nu este metabolizat în circulație, iar porțiunea neutilizată a acestuia este eliminată prin rinichi în formă neschimbată (spre deosebire de glucoza normală). Este caracteristică ratei de excreție, astfel că aproximativ 90 de minute după injectarea FDG, aproximativ 40% din activitate a fost deja eliminată prin urină. Distribuţia în ţesuturi a substanţei marcate introduse în organism se poate detecta cu ajutorul camerei PET prin înregistrarea iradierii aferente emisiei de pozitroni. Creşterea consumului de glucoză este o caracterisitică a majorităţii tipurilor de cancer. Diagnosticarea afecțiunilor oncologice de mai multe decenii fără apariţia unor reacţii alergice. În afară de complicaţiile uşoare ce apar rar în urma injecţiei intravenoase (înroşire locală a pielii, umflătură, sângerare uşoară) nu există alte efecte secundare. Literatura de specialitate nu semnalează reacţii alergice în legătură cu substanţa FDG. În caz de hiperglicemie (diabet zaharat) se vor lua măsuri ca până la începutul examinării, glicemia să fie apropiată de valoarea normală, dar în orice caz sub 144 mg/dl. Dacă glicemia nu scade sub 8 mmol/l (144mg/dl) examinarea trebuie amânată. Insuficienţa renală îngreunează eliminarea substanței, dar nu contraindică examinarea. În timpul sarcinii, datorită iradierii la care se supun ţesuturile cu divizare rapidă, examinarea este contraindicată. Alăptarea nu reprezintă o contraindicaţie, fiindcă după mulgerea sânilor, alăptarea poate fi continuată la 20 de ore după examinare. Examinarea se efectuează pe stomacul gol, se interzice consumul de mâncare cu aproximativ 6 ore înainte, dar se impune o hidratare corespunzătoare. Se recomandă să se consume 1-1,5 litri de lichid fără zahăr (apă minerală plată). Rar, în funcţie de bolnav, poate fi necesară administrarea de 5 mg de diazepam pentru relaxarea musculară şi scăderea anxietăţii, după care, timp de 12 ore, bolnavului i se interzice şofatul. Este recomandată evitarea activităţilor care necesită efort fizic în cele 3 zile premergătoare examinării. Înregistrarea imaginilor începe, de obicei, după 60-120 de minute de la injectarea radiotrasorului şi durează 10-30 de minute (în funcţie de tipul examinării). După examinare, bolnavul poate pleca şi îşi poate continua normal activitatea zilnică.